Când statul întoarce privirea: violența domestică, de la Opuz la Bălșan

Ani la rând, Nahide Opuz a mers la poliție în Diyarbakır, în sud-estul Turciei. Soțul ei o bătea, o amenința, a înjunghiat-o și odată a lovit-o cu mașina, pe ea și pe mama ei. De fiecare dată dosarele au fost închise, adesea după ce femeile își retrăgeau plângerile sub amenințare. În 2002, când mama ei a încercat s-o ajute să fugă, soțul a oprit camionul cu lucruri și a împușcat-o mortal pe mamă.

În iunie 2009, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că Turcia nu a protejat viața mamei și nu a protejat-o pe Nahide de rele tratamente grave. Apoi a mers mai departe decât oricând. Pasivitatea autorităților, a spus Curtea, era discriminare împotriva femeilor. Violența domestică nu mai era o problemă privată de familie. Era o încălcare a drepturilor omului pentru care statul putea fi tras la răspundere.

Capitolul românesc

Opt ani mai târziu, același raționament a ajuns în România. Angelica Bălșan, mamă a patru copii, a fost agresată de soțul ei în mod repetat. În 2007 și 2008 a sunat la serviciile de urgență, a depus plângeri penale și a cerut protecție poliției. A spus că se teme pentru viața ei. S-a făcut foarte puțin. Autoritățile au tratat-o ca și cum ea ar fi provocat violența, iar violența ca nefiind suficient de gravă pentru a fi infracțiune.

În 2017, Curtea Europeană a constatat că România a încălcat interzicerea tratamentelor inumane sau degradante și interzicerea discriminării. Curtea a vorbit despre un angajament insuficient de a lua măsuri potrivite împotriva violenței domestice.

Ce s-a schimbat

România a ratificat în 2016 Convenția de la Istanbul a Consiliului Europei privind violența împotriva femeilor. În 2018, legea privind violența domestică a fost modificată astfel încât poliția să poată emite pe loc un ordin de protecție provizoriu, pentru cinci zile, atunci când există un risc iminent pentru viața, integritatea sau libertatea unei persoane. În aceste zile cazul poate ajunge la judecător pentru un ordin de protecție pe termen mai lung. Există și o linie telefonică națională gratuită pentru victime, deschisă zi și noapte: 0800 500 333.

Legile se schimbă mai repede decât obiceiurile. Întrebările din cazul Bălșan, dacă cineva o crede pe victimă și dacă cineva acționează la timp, se pun în continuare, în fiecare zi, în secțiile de poliție.

Dacă ți se întâmplă ție

• Dacă ești în pericol imediat, sună la 112.
• Sună la 0800 500 333, gratuit și non-stop, pentru sfaturi și pentru a găsi un adăpost.
• Cere poliției un ordin de protecție provizoriu. Dacă nu îl emite, poliția trebuie să-ți explice cum ceri un ordin de protecție de la instanță.
• Păstrează dovezile: fotografii, certificate medico-legale, mesaje, numele martorilor.